Infidelii cibernetici

 

Cu totii probabil am auzit povesti cu final fericit (sau mai putin fericit, daca te gandesti la Teo Trandafir) in care doi oameni se intalnesc pe un site de socializare si sfarsesc prin a se casatori. 

Spatiul virtual a devenit, ceea ce o data era, spatiul in care oamenii puteau servi un ceai, o dulceata de nuci verzi sau un serbet, urmand sa isi trimita ulterior misive, in care cereau demoazelelor virtuoase cate o intalnire, sub privirile scrutatoare ale guvernantelor. Acele vremuri sunt de mult apuse, evident, iar epoca in care ne miscam cere rapiditate, inclusiv in procesul de curtare. Acum aruncam pe mess un asl, pls si deja ajungem la prima sau chiar a doua baza de la prima intalnire. Nimic neobisnuit ca procesul de curtare sa tina pasul cu vremurile haotice pe care le traim.

Intrebarea pe care as dori insa sa o adresez este: daca relatiile care se construiesc in mediul virtual sunt reale (pentru ca emotiile implicate sunt reale), in ce masura neloialitatea virtuala e reala?

Un mesaj scris in mediul virtual este o forma de comunicare. Desi multi inca au impresia eronata ca 75 la suta din comunicare este limbaj corporal, nimic nu e mai neadevarat. Comunicarea scrisa ajutata de emoticoane bine plasate, de puncte de suspensie atarnate in aer dupa un Te pup dulce... este la fel de expresiva si autentica ca o comunicare telefonica sau fata in fata, cu atat mai mult cu cat stii si cum arata cel de la capatul celalalt al terminalului.

Si atunci daca emotiile sunt reale, este si tradarea virtuala reala? Infidelitatea virtuala, intocmai ca infidelitatea reala, creeaza o retea de secrete, minciuni si ascunzisuri, care au potentialul de a distruge ceea ce tine impreuna o relatie. O relatie reala este bazata in primul rand pe onestitate, incredere, admiratie si respect reciproc (niciuna dintre acestea nu sunt calitati sau aspecte care implica fizicul sau palpabilul- realul, daca vreti). Tot ceea ce include o extra relatie, fie ea si virtuala, nu este compatibil cu cele spuse mai sus.

Increderea este tradata si lucruri pe care sperai ca le stii doar tu sau iti sunt adresate doar tie, sunt impartasite cu altcineva. Mangaierile si sarutarile tale nu mai sunt doar ale tale, si chiar daca fizic sunt lasate rece pe obrazul tau, gandul aferent nu iti este adresat. Este gandul sau gestul cel care conteaza in final? Multi experti in terapia de cuplu recomanda genul acesta de jocuri fanteziste pentru a revigora relatia, sustinand ca nu este nimic rau in a te imagina cu Salma Hayek in pat, atunci cand faci sex cu partenera ta mai putin focoasa, usor grasuta si transpirata, dupa ce a alergat dupa plozi toata ziua si a mestecat in iahnie.

Tradarea (amoroasa, politica, academica, reala sau virtuala) are mai multe forme si este un comportament complex. De cele mai multe ori, ea poate fi definita ca o violare a asteptarilor, unul dintre parteneri simtindu-se in final ranit sau respins.

Unde incepe tradarea? In gand sau in fapt? In mediul legal, poti fi condamnat pentru intentie (tentativa). Exista desigur o diferenta semantica: o intentie este doar un gand, pe cand o tentativa este o incercare nefinalizata. Ar fi, desigur, abominabil sa fim privati de libertate pe baza gandurilor noastre, si numai noi stim de cate ori am sperat, in secret, sa moara nu numai capra vecinului, dar si vecinul cu tot neamul lui.

Totusi a intentiona sa iti inseli partenerul este echivalent cu a avea o tentativa de a-l insela. Inselarea virtuala (impartasirea de sarutari, imbratisari, ganduri afectuoase sau erotice, emotii si iubire virtuala) este echivalenta cu distrugerea increderii. In cele mai multe societati, unde monogamia este norma, divizarea resurselor unui partner (fie ele si la nivel virtual, tot resurse sunt: emotionale, psihice, temporale) este o bresa in uniunea maritala. Unul dintre parteneri devine mai putin disponibil pentru relatia de cuplu, in favoarea altei persoane.

Pe piata strategiei numita partner-choice, a cauta un partener mai bun nu este ceva iesit din comun si oricine stie o bruma de biologie este de acord ca aceasta cautare inceteaza atunci cand consideri ca partenerul ales este cel mai potrivit pentru tine, cu care poti investi genetic intr-o progenitura comuna care sa asigure colportarea genelor voastre pretioase mai departe. Daca continui sa cauti, clar esti relatia nepotrivita.

Unde este problema atunci? In duplicitate si minciuna, doua trasaturi care nu au fost niciodata apreciate indiferent de mediul sau societatea de aborigeni din care facem parte. In societatile ancestrale, un individ care era duplicitar sau mincinos, nu ar fi beneficiat de cooperarea celorlalti membri ai tribului, sansele lui de supravietuire diminuandu-se simtitor. Altruismul, loialitatea si reciprocitatea au fost si raman elemente cheie pentru supravietuirea lui homo sapiens sapiens si au fost selectate natural pentru ca servesc nu numai supravieturii, dar si reproducerii. Acest lucru este valabil atat pentru grupuri mici de tip diada, cat si pentru grupuri mai mari, Dunbariene. Atunci cand intr-o relatie se strecoara minciuna, duplicitatea si tradarea emotionala, da, se poate vorbi despre infidelitate chiar si in mediul virtual.