Cum stiu ca sunt gata de schimbare?

 

Articol aparut in Unica, Ianuarie 2015

 

Deseori ne gasim in situatia in care ne este greu sa ne hotaram daca sa facem sau nu o schimbare. Cei mai multi dintre noi isi propun sa inceapa schimbarile in zilele de luni, de 1, sau asteapta rezolutiile Anului Nou ca sa slabeasca, sa se lase de fumat sau sa bea mai putin.

 

Aceste date nu au alta reprezentare decat puterea simbolica asociata lor si nu au, in sine, alta semnificatie. Simtul comun ne spune ca atunci cand dorim sa intreprindem ceva, putem sa incepem acel lucru imediat, fara sa asteptam o anume zi care sa aiba alte atribute calendaristice. Inceperea de luni a un regim alimentar nu prezice sansele de succes ale acestuia, dupa cum inceperea acestuia de marti 13, nu inseamna ca el va fi sortit esecului. Daca avem constiinta necesitatii schimbarii si luam decizia asumarii acesteia, atunci aceasta poate incepe oricand. Daca ne uitam inainte de a pune punct unui capitol pe care dorim sa il rescriem, putem observa ca, in cele mai multe dintre cazuri, am incercat sa obtinem acea schimbare si in alte zile decat zilele de luni sau de 1 ianuarie. De ce totusi ne reamintim ce dorim sa schimbam in decembrie, mai degraba, decat in august, sau duminica, mai degraba decat marti? Cercetarile arata ca atunci cand luam astfel de decizii de a ne schimba viata, ceva in programul nostru uzual este schimbat si astfel avem timp pentru introducerea ideii ca putem schimba ceva curand. Apoi, pe masura ce saptamana obisnuita se desfasoara, ne gasim din nou in punctul in care agenda este la fel de incarcata. Acest optimism, ca putem schimba ceva este datorat ideii ca putem avea mai mult timp la dispozitie, iar acest prezentism, in care introducem, in mod anacronic, idei din trecut intr-un viitor improbabil, bazat pe circumstante prezente, ne face sa credem ca in ianuarie am fi mai putin stresati decat suntem in august.

 

In psihoterapia orientata pe resurse si solutii, incurajam clientul ca atunci cand un lucru functioneaza, sa faca mai mult din acel lucru si evident, daca acel lucru nu merge, sa faca ceva diferit. Pare simplu si cumva de la sine inteles, insa nu este asa. Acel ceva diferit, este momentul in care realizam ca ceea ce ne dorim sa schimbam, devine o problema pentru noi. Insa, fie ca ne dorim, sau nu, schimbarea are loc permanent, asa cum spunea si Heraclit: Nu te poti scalda de doua ori in apele aceluiasi rau, pentru ca atat tu cat si raul va schimbati, deveniti altceva, omul fiind intr-o evolutie permanenta. Schimbarea psihica se petrece in paralel cu schimbarea fizica, desi nu in acelasi ritm.

 

In termeni de schimbare si de implementare a ei, ca sa avem sanse mai mari, ar fi de preferat sa inlocuim la nivel verbal negatiile din rezolutiile pe care intentionam sa le implementam. Astfel, Nu vreau sa mai mananc junk-food poate fi inlocuita cu Doresc sa mananc mai sanatos. Aceste rezolutii de a nu mai dori sa faci in viitor ceva ce faci in prezent, sunt denumite rezolutii negative, tocmai pentru ca se concentreaza pe comportamentul pe care doresc sa il opresc (negativ) si care este deja un obicei (automatism) care este conditionat de mediu. Pe masura ce ne gandim la comportamentul indezirabil, se creaza un paradox, de aceea acel comportament va ramane activ in mintea ta. Putem incerca sa gandim in legatura cu ce vrem sa schimbam in termeni pozitivi, de introducere a unui nou comportament, care, in timp sa il inlocuiasca, natural, pe cel vechi.

 

Ca sa dorim sa schimbam ceva, nu e suficient cadrul temporal (fie ca e luni sau ianuarie sau data de 1 a lunii in curs. Este necesar sa trecem din ambivalenta pe care o avem intre a face/a nu face ceva si a nu face nimic. O rezolutie nu inseamna neaparat ca fac ceva. Ea poate insemna si decizia de a nu face absolut nimic. Ca sa pot incepe ceva nou si sa obtin o schimbare orientata catre rezultate, este necesar ca acel punct imaginar pe care il pun unui comportament nefunctional, sa fie clar si vizibil si sa am viziunea unui nou inceput. Sa stiu clar ca termin o etapa, ca sa o pot incepe pe cealalta.

 

Exista niste stadii ale schimbarii (dupa celebrul model al lui Prochaska din anii 70),  pe care le parcurgem atunci cand trecem la actiune si in care ajungem sa punem punct unei probleme mai vechi si sa incepem un capitol nou al vietii noastre. In primul rand, schimbarea nu poate avea loc daca persoana nu isi asuma existenta problemei. Atunci cand ajungem sa punem punct, acest punct e necesar sa fie pus de noi, ci nu de ceilalti. Daca sotul imi spune ca sunt grasuta, dar acest lucru nu este o problema pentru mine (ma simt bine cu cele 10 kilograme in plus; am haine pe masura; in fond, se poarta femeile plinute) ci doar pentru el (este fascinat de slabiciunea manechinilor si i se pare atragatoare lipsa formelor), atunci nu voi incepe niciun regim, nici pe 1 , nici luni si nici macar de Anul Nou. Ah, daca, in schimb, greutatea mea devine o problema pentru mine, abia atunci voi considera sa pun punct mancatului de la miezul noptii si sa ma indrept catre sala de sport.

 

 

Stadiile schimbarii, asa cum sunt ele cunoscute, implica:

 

1)Precontemplarea, care are in spate disponibilitatea emotionala, respectiv cat de angajat in schimbare sunt in momentul de fata. In acest stadiu, angajarea nu exista, nici macar nu recunosc ca am o problema. Care kilograme in plus? Despre ce vorbesti?

Studiile sustin ca, peste 80 la suta dintre cei care ar trebui sa isi schimbe stilul de viata, sunt in precontemplare. Acum, chiar si in acest stadiu pot admite ca exista schimbare si atunci cand vad cu adevarat schimbarea (o silueta mai subtire), exista o balanta intre costuri si beneficii, unde costurile sunt cumva mai mari decat beneficiile.

 

2) In cea de a doua faza a schimbarii, intervine contemplarea. Admit, la modul general ca as putea face o schimbare si ea ma vizeaza. De multe ori, gandul predominant este Gandesc ca ar trebui sa ma schimb (poate ar trebui sa tin regim). In acest context se schimba putin balanta beneficii-costuri si aceasta incepe sa oscileze. Aceasta oscilare se vede insa si in ambivalenta si incep sa gandesc ca poate nu este momentul sa incep un regim alimentar acum. Este miercuri, in mijlocul saptamanii. Astept sa se faca luni. Sau chiar 1 ianuarie.  Acest moment de oscilare este normal in procesul unei schimbari in care ne dorim sa punem punct si sa o luam de la capat.

 

3) Ne aflam astfel in cel de-al treilea stadiu al schimbarii si anume cel al pregatirii acesteia. Incep sa nu mai cumpar dulciuri, sa nu imi mai cumpar tigari (cer de la colegi, de pilda). Nici in acest stadiu, ambivalenta nu a disparut insa balanta incepe sa se mute mai degraba inspre costuri decat catre beneficii: Imi este foarte greu si obosesc repede pe scari din cauza celor 10 kilograme in plus.

 

4) Usor, usor, incepem sa ne aflam incet, dar sigur, in cea de-a patra faza a procesului de schimbare si anume actiunea. Intre timp, deja s-au facut unele schimbari mici, s-au depus niste eforturi. In aceasta etapa am inceput sa avem constiinta riscului asociat cu comportamentul pe care ne-am dorit sa il schimbam (A fi gras inseamna a avea sanatatea afectata, nu e legat de frumusete; Fumatul chiar ucide iar eu pot fi unul din cei doi care mor din cauza fumatului). Din punct de vedere psihologic, aici este momentul in care persoana are nevoie de sprijin si incurajare permanente. O latura negativa a atingerii acestei etape, este ca o data ajuns acolo unde si-a dorit (a tinut regim, a mers la sala si a slabit) omul si-a atins tinta, ceea ce il face sa creada ca si-a pierdut motivatia. O data ce ne atingem scopul, ce ne mai ramane de facut?

 

5) Astfel intram in faza de mentinere a schimbarii, si deci a unui nou capitol pe care orice femeie care a tinut regim a ajuns sa o cunoasca. Cum pastram stadiul de platou? Cum ne pastram greutatea proaspat obtinuta? O data ce un capitol nou a inceput, este important ca oamenii sa isi aminteasca rezultatul schimbarii si de a cunoaste eforturile de a face fata provocarilor si de a valoriza rezultatele.

 

6) Am obtinut astfel o schimbare in viata noastra care a imbunatatit vizibil felul in care ne simtim psihic si fizic. Aceasta este ultima etapa a schimbarii unei persoane, cea in care oamenii pot zice ca tentatia vechiului comportament e pe cale de disparitie si se pot mentine in schimbare.