Despre sinucidere

 

S-au scris multe despre sinucidere, iar viziunile asupra acestui mod de a termina viata au fost contemplate atat de catre abordarile filosofice (ca expresie profunda a libertatii umane), cat si de cele psihiatrice (ca luare a unei decizii fatale atunci cand rationamentul uman este intunecat de boala). Sinuciderea este un fenomen omniprezent si nu exista cultura, in care decizia de a-ti incheia socotetile cu viata, sa nu se manifeste.

 

Suicidul inseamna simplu terminarea propriei vieti. Etimologic, cuvantul suicid vine din cuvantul latinesc sui caedere care inseamna cauzarea intentionala a propriei morti. De cele mai multe ori, dar nu intotdeauna, suicidul intervine ca rezultat al disperarii, lipsei de speranta, al pierderii (oamenii au aversiune fata de pierdere) si al durerii fizice sau psihice (asociata lipsei de speranta ca lucrurile vor fi mai bine). Deseori, aceasta lipsa de speranta se atribuie asocierii cu alte tulburari mentale precum depresia (cea mai frecventa), tulburarea bipolara, tulburarea de personalitate de tip borderline, alcoolismul sau abuzul de substante.

 

 

Ca si in alte aspecte importante ale vietii, starea de bine personala a cuiva este compusa atat din felul in care persoana vede lucrurile si dezvolta mecanisme de a face fata, dar si din felul in care el relationeaza cu ceilalti.

 

Pe de alta parte, pierderea precum si alte sentimente negative (tristete, rusine, umilinta, respingere sociala) converg catre decizia fatidica a a spune gata, nu mai doresc sa fiu in viata.

 

Din punct de vedere evolutionist, desi pare sa fie lipsita de sens (eliminarea propriilor gene din patrimoniul genetic), sinuciderea pare sa aiba valoare adaptativa, chiar daca acest lucru suna ingrozitor de egoist pentru multe urechi sensibile si morale. Insa selectia naturala nu opereaza cu valori umane sau cu motivatii, ci cu fenotipuri. Valoarea adaptativa este de cele mai mule ori a celor care supravietuiesc sinucigasului, un act sinucigas avand valente pozitive pentru cei care raman in urma (grupul devine mai tolerant, altruist, coeziv si cooperant - deci benefic pentru specie). Multe din alegerile gresite in viata nu sunt socotite adaptative, altfel oamenii ar manca sanatos si ar face sport, in loc sa moara din cauza obezitatii sau intoxicati de droguri.

 

De-a lungul istoriei, sinuciderea - ca mod de a-ti termina propria viata- a mers mana in mana cu dorinta omului de a protesta impotriva asupririi, de a-si apara onoarea sau de a-si exprima libertatea. Exista culturi, precum cea japoneza, unde sinuciderea prin seppuku era considerata o forma de protest sau de acceptare a esecului suprem.

 

Cazurile de auto-imolare (intalnite de curand in Azerbaijan) sunt probabil cele mai cunoscute forme de sinucidere contemporana, cu semnificatie politica, multi protestari, care sunt impotriva unor forme de guvernare sau impotriva unor politici, alegand sa isi dea foc.

 

In culturi precum cele din Orientul Mijlociu, practici precum sinuciderea prin legarea de corp a unui explozibil sunt si ele destul de frecvente, avand pecetea religioasa islamica si a protestului fata de politicile ocupationale regionale.

 

In tari precum Belgia, Olanda sau Elvetia exista si sinuciderea asistata in care cetatenii in varsta de cel putin 18 ani care sufera de o boala incurabila, care au asigurare medicala si sunt in deplinatatea facultatilor mintale, pot solicita medicului sa ii eutanasieze.

 

In privinta suicidului asistat (ca grabire intentionala a mortii unui pacient cu o boala terminala), s-au facut niste distinctii clare intre eutanasierea voluntara (cu consimtamant), eutanasierea involuntara (la cererea altcuiva), eutanasierea pasiva (sunt oprite procedurile de prelungire a vietii) si eutanasierea activa (sunt folosite substante care cauzeaza terminarea vietii). Ca in orice subiect sensibil (precum religia sau avortul) si suicidul asistat a devenit inalt inflamator pentru cei care isi sustin parerile pro sau contra. Cei care sunt pro suicidul asistat insista asupra libertatii de a-si termina viata cu demnitate atunci cand doresc. Cei care sunt impotriva, pot invoca motive religioase sau chiar morale (a alege sa lasi viata sa se termine natural, avand o suferinta precum cancerul, nu inseamna ca e lipsit de demnitate, in opozitie cu alegerea suicidului ca demnitate).

 

Dar nu despre argumentele pro sau contra eutanasierii doresc sa vorbesc in acest articol, ci despre elementul cheie al acestor comportamente care reprezinta hotararea de a muri, indiferent de motivatia care sta in spatele actului in sine.

 

Desi cei mai multi oameni depresivi nu se sinucid, o depresie lasata neadresata poate creste riscul de sinucidere, iar conform statisticilor romanii sunt din ce in ce mai predispusi la suicid, rata depasind media UE, in special in randul adolescentilor si al adultilor cu varste intre 50 ┼či 54 de ani. O statistica facuta de Institutul de Medicina Legala Mina Minovici in 2012 arata ca 14 romani dintr-o 100.000 isi pun capat zilelor. Sinuciderea reprezinta a 13-a cauza de deces in lume, iar pentru grupa de varsta 15-44 de ani, autoranirea reprezinta a patra cauza de deces si a sasea de afectare a sanatatii si a invaliditatii  (Rapport Mondial de la Violence et de la Sante, OMS, Geneve, 2002.

 

Asa cum spune si Aurora Liiceanu, suicidul este mai mult decat o problema de domeniul psihiatriei sau al psihoterapiei este problema libertatii fiecarui individ asupra propriei vieti si este pusa si repusa in discutie sub efectul unor crize profunde.

 

Daca vorbim din punct de vedere moral (nu religios), sinuciderea este neutra: ea nu e buna sau rea, nu este o calitate (nu reprezinta curaj) sau nu este un defect (nu inseamna nici lasitate). Este pur si simplu un dezechilibru al durerii fata de resursele de coping.

 

Putem trece peste aceste sentimente si putem incerca rezolvarea crizelor existentiale daca putem gasi o modalitate de a reduce durerea (psihica, fizica) sau daca putem gasi o modalitate de a ne creste resursele de a face fata. Amandoua sunt posibile cu ajutorul psihoterapiei. Asa cum spunea si fizicianul Stephen Hawking cat timp exista viata, exista speranta.