Realitatea virtuala si psihoterapia

 

RV este o colectie de tehnologii care permite oamenilor sa interactioneze eficient cu o baza de date computerizata 3D, in timp real, folosind simturile lor naturale. Ce deosebeste insa RV de alte medii de comunicare moderne este simtul prezentei, un fenomen neurospihologic, descris ca un sentiment de a fi, de a trai intr-o lume care exista in afara propriului sine.  

 

Simtul prezentei poate fi identificat cu ceea ce definea Mihaly Csikszentmihaly ca fiind o stare de flux, o simtire a necesitatii prezentului, o implicare deplina in prezent si in procesul unui activitati care se desfasoara acum si aici. Starea de flux sta la baza psihologiei pozitive si se concentreaza complet pe motivatie. Este o imersiune a mintii singulara canalizata pe efectuarea sarcinii iar Realitatea Virtuala poate veni in intampinarea obtinerii acestei stari de flux.

 

Desi in majoritatea cazurilor, asistarea psihoterapeutica cu ajutorul realitatii virtuale a fost adjudecata de catre orientarea cognitiv comportamentala, in cele din urma, Realitatea Virtuala este o terapie deosebita pentru ca ea nu este nici in practica si nici in imaginatie, ci intr-o realitate virtuala care afecteaza felul in care clientul isi raporteaza experientele emotionale la prezent, si deci care poate fi folosita de catre orice psihoterapeut care isi doreste rezultate in cabinet. Desi RV in psihoterapie are aplicatii in mai multe domenii clinice, ea are rezultate foarte bune in fobii (Parsons, 2003), stresul post traumatic (Riva et al, 2003), alcoholism (Lee at al, 2007) sau chiar tulburari de alimentatie (Garcia et al, 2013).

 

Realitatea virtuala este o tehnologie, o interfata de comunicare si o experienta artificiala. Aceste noi aspecte ale mediului clinic pot fi integrate pentru a imbunatati abordarile psihoterapeutice actuale. Asa cum au aratat Opris et al (2011) intr-o meta-analiza privind expunerea la realitatea virtuala in cazul tulburarilor de anxietate, terapia prin realitate virtuala a avut un impact puternic asupra situatiilor de viata reale.

 

Tart (1990) a descris realitatea virtuala ca fiind un model de constiinta care ofera posibilitati interesante pentru dezvoltarea unui diagnostic clinic, inductiv sau psihoterapeutic. Rothbaum et al (2003) au gasit ca in cazul stresului post traumatic a fost obtinuta o diminuare a simptomelor in proportie de 15% - 67% dupa numai 6 luni de tratament. In cazul fricii de avion,  20% dintre clientii care au folosit tehnica imageriei, 80% dintre cei care au folosit tratament cu RV si 100% dintre cei care au folosit atat RV cat si biofeedback au fost capabili sa zboare din nou cu avionul dupa 8 saptamani de terapie. O serie de studii germane ale Universitatii din Wurzburg au aratat eficacitatea RV: chiar si expunerea pe termen scurt la RV intr-o singura sesiune este folositoare in a trata frica de avion.

 

Cum ajuta RV clientul?

 

Chiar adaca aceasta intrebare are multe variante de raspuns, in general, schimbarea vine din concentrarea intensa pe o experienta particulara. Prin explorare, clientul poate retrai multe dintre elementele semnificative asociate cu ea si sa le faca disponibile pentru o reorganizare din perspectiva lui. Intr-un fel, clientul are posibilitatea de a-si nara din nou povestea, asa cum doreste.

 

Astfel, specialistii considera ca pe baza acestui model, avem abordarea bazata pe insight tipica psihanalizei, reorganizarea schemei scopurilor din terapia cognitiva, analiza functionala din activarea comportamentala, focusarea pe relatiile interpersonale din terapia interpersonala, sau imbunatatirea constientizarii experientei din terapiile experientiale.

 

In cele din urma, RV poate fi descrisa ca un sistem imaginar avansat: o forma experientiala de imagerie care este la fel de eficienta ca si realitatea in inducerea unor raspunsuri de tip emotional.

 

RV poate juca un rol important in psihoterapie ca o forma particulara de tehnica suportiva, contribuind la relatia terapeut-client precum si la imbunatatirea mediului terapeutic. Astfel RV poate veni in sprijinul acceptarii, al lucrului orientat catre solutii, al respectului pentru mecanismele de coping ale clientului, al concentrarii pe punctele forte, luarea de decizii si autonomia acestuia. In acest sens, experienta virtuala este un mediu de imputernicire in plus pe care psihoterapia il oferea deja clientilor.