Depresia post partum din perspectiva evolutionista

 

Depresia post partum (DPP) afecteaza in jur de 10 la suta dintre proaspetele mamici. Unii doctori sunt de parere ca aceasta apare din cauza modificarilor de ordin biologic din corpul mamei. In timpul sarcinii, ca si dupa nastere, sunt tot felul de fluctuatii ale nivelului de hormoni care pot induce stari emotionale instabile. Pe de alta parte, depresia post partum atunci cand exista un partener implicat, poate fi resimtita si de catre tati, ceea ce sustine ipoteza ca "fluctuatiile hormonale" nu sunt singura cauza a DPP. Depresia post-partum este pusa uneori pe seama fluctuatiilor hormonale, dar si pe seama schimbarilor sociale si a lipsei de sprijin. Specialistii nu au cazut de acord ca exista un singur factor cauzator, ci un cumul de factori.

 

Psihologii evolutionisti sunt de parere ca anxietatea unei proaspete mamici ca si starile ei depresive sunt datorate mai ales de o securitate afectiva precara, care se accentueaza pe fondul modificarilor hormonale, explicand de ce unele femei sufera de DPP, iar altele nu. Sprijinul social este deosebit de important in recuperarea unei persoane cu depresie. Conexiunea sociala are rolul de a atenua sentimentul de izolare pe care il da depresia.
La nivel evolutionist, in mediul ancestral, oamenii care se izolau si se departau prea mult de trib, isi diminuau sansele de supravietuire.

 

Nu exista un consens in ceea ce priveste natura si scopul depresiei post-partum, insa cele mai multe studii evolutioniste afirma ca exista o corelatie puternica intre depresia post partum si lipsa sprijinului patern sau a sprijinului social, iar cand aceste doua variabile sunt absente cresc sansele ca mama sa experimenteze depresia post partum.

 

Abordarile evolutioniste sugereaza ca parintii nu investesc automat in copiii lor si ca in cele din urma ei isi reduc sau elimina total investitia parentala daca finalmente costurile sunt mai ridicate decat beneficiile. Lipsa sprijinului patern creste aceste costuri pentru mame in timp ce problemele de sanatate ale copiilor reduc beneficiile evolutioniste. 

 

Din aceasta perspectiva, DPP poate fi vazuta ca o adaptare care informeaza mama ca sufera un cost de fitness care o motiveaza sa reduca sau se elimine investitia in progenitura, in anumite circumstante, acest lucru ajutandu-o sa negocieze niveluri ridicate de investitie din partea celorlalti. Fitnessul individual, adica potentialul biologic adaptativ, reprezinta capacitatea unui individ de a face fata cu succes provocarilor din mediu si de a-si transmite cu succes, mai departe, genele (David, 2008). In acest sens, DPP pare sa fie un bun model pentru depresie in general.

 

In populatiile preindustriale, nasterea unui copil echivala cu o experienta foarte costisitoare, datorita cantitatilor mari de resurse de care are nevoie creierul uman pentru a se dezvolta. Copiii au de asemenea nevoie de multi ani de ingrijire si sunt dependenti o perioada lunga de timp de mamele lor, ei avand nevoie permanenta de hrana si protectie. Asadar hotararea de a investi intr-un copil nu este numai extrem de importanta, dar o componenta functionala absolut necesara in procesul luarii de decizie a mamei in ceea ce priveste raportul beneficii si costuri. 

 

In momentul de fata, exista mai multe teorii ale depresiei, dintre care amintesc: ipoteza durerii psihice, modelul blocajului comportamental, ipoteza ruminatiilor analitice, depresia ca adaptare neregulata, teoria rangului social, teoria riscului social, teoria semnalizarii oneste, teoria targuielii, teoria navigarii sociale, preventia infectiilor, teoria celui de-al treilea ventricul.

 

Astfel, in teoria durerii psihice, teoreticienii afirma ca durerea fizica este o adaptare care a evoluat pentru a informa ca o anumita parte a corpului este ranita, motivand astfel omul sa inceteze comportamentul care ii cauzeaza leziuni si conditionandu-l sa evite circumstante similare. Precum durerea fizica, durerea psihica motiveaza individul sa inceteze sa se mai angajeze in anumite comportamente si sa evite situatiile daunatoare pe viitor. In acest fel, functia DPP, asa cum a fost propusa de Hagen, ca si comportament trist sau deprimat este un semnal pentru mama, ca aceasta sufera un cost al fitness-ului net reproductiv.

 

Hagen sustine ca urmatorii factori etiologici impacteaza sau nu investitia intr-un copil, aceste circumstante corespunzand unei stari afective care ar semnaliza cea mai buna decizie pentru mama, prezicand astfel DPP:

1) O investitie insuficienta din partea tatalui sau a altora de a ajuta la cresterea copilului;

2) Probleme cu sarcina, nasterea sau alte probleme de sanatate cu nou-nascutul care arata ca acesta are o viabilitate scazuta si este improbabil ca va atinge varsta reproductiva;

 3) Conditiile de mediu sunt neprielnice pentru a creste un copil (ierni aspre, resurse insuficiente).

 

Din punct de vedere strict evolutionist, unele animale isi cresc sansele de a-si transmite mai departe genele daca isi abandoneaza puii atunci cand mancarea este putina sau nu exista sansele unui partener pe termen lung, preferand sa investeasca intr-o progenitura viitoare care este mai probabil sa supravietuieasca si sa se reproduca. In cazul oamenilor, copiii sunt destul de costisitori, ei cerand o investitie parentala de ani de zile pana cand sunt capabili sa supravietuiasca. Thornhill si Furlow sunt de parere ca atunci cand mama nu are sprijinul tatalui sau al familiei ea poate trage inconstient concluzia ca este inapta sa isi creasca copilul. Durerea emotionala a DPP functioneaza precum durerea fizica: inceteaza ceea ce faci, iti dauneaza fitness-ului reproductiv! Multe dintre mamicile cu DPP isi reduc astfel eforturile de a isi creste copilul (se concentreaza pe el mai putin), mai ales dupa ce incep sa aiba ganduri in legatura cu ranirea copilului. Pe de alta parte, simptomele crescute ale DPP motiveaza tatii sa se implice mai mult in cresterea copilului, sprijinul social crescut fiind un predictor al remisiei DPP.

 

Sansele de a dezvolta DPP cresc daca, de pilda, mama are un statut socioeconomic scazut, daca a mai avut episoade depresive inainte dar mai ales daca nu se bucura de sprijinul partenerului si al familiei.