De ce ni se face pielea de gaina cand ascultam muzica?

 

Nu de putine ori ati ascultat o bucata muzicala si ati avut tot felul de reactii: de la lacrimi in ochi, la piele de gaina, pana la stari emotionale profunde, fie de tristete, fie de euforie. De ce muzica are un asemenea efect?

 

La nivel fiziologic ne creste pulsul, pupilele ni se dilata, iar temperatura corpului creste usor. Studiile spun ca aproximativ jumatate dintre noi reactioneaza "cu pielea de gaina" atunci cand asculta un cantec. Ultimele cercetari arata ca muzica stimuleaza o cale neuronala arhaica legata de placere/rasplata incurajand dopamina sa "inunde" striatumul - aceeiasi parte care e activata si de adictii, rasplata si motivatie.

 

Ce este interesant insa e ca nivelul de dopamina creste in anticiparea punctului culminant al cantecului ceea ce, evolutionist, s-ar explica cu dorinta predictibilitatii de a stii ce urmeaza- anticiparea fiind lucru vital pentru supravietuire.

 

Insa nu toate genurile de muzica ne dau fiori pe sira spinarii: nu avem aceeiasi reactie ascultand Flo-Ri-Da si Delibes. Neurocercetatorii sustin ca anumite piese triste sau melancolice activeaza alte comportamente, cum ar fi fiori pe sira spinarii sau piele de gaina, pentru ca le reaminteste de vremurile cand erau separati de familii.

 

Dar chiar si asa, muzica trista evoca emotii pozitive, tristetea experimentata prin arta fiind mai apreciata decat tristetea unei relatii esuate sau a unei pierderi.

 

Apoi exista teoria amigdalei ( stiti cu totii ca nu de cea din gat vorbim ci de corpul amigdalian din creier). Amigdala proceseaza emotii care raspund unic la muzica. O melodie sumbra (tip filmele de suspans, groaza) poate activa un raspuns tip frica in amigdala, ceea ce duce la pielea de gaina ( ti se scoala efectiv parul pe mana- semn al fricii si al raspunsului fuga/lupta in care ridicarea parului e o reminiscenta de a parea mai masivi in fata dusmanului- vezi, caini, pisici sau oameni in conflict).

 

Insa in afara acestor teorii, una ramane: indiferent de gen (Take me to church-Hozier; Purple rain-Prince; Sonata lunii- Beethoven) o simtim pe pielea noastra cu atat mai mult cu cat stii ce urmeaza si anticipezi partea care te sensibilizeaza. (dupa Why music gives us chills by Lucas Reilly)