Exista si beneficii ale depresiei? O abordare evolutionista

 

Haideti sa blocam pentru o clipa ceea ce credem ca stim despre depresie si sa lasam loc unei ipoteze mai putin obisnuite, dar nu mai putin plauzibile: ipoteza evolutionista a depresiei. Cum se manifesta depresia omului modern, o stim cu totii: tristete fara motiv, lipsa interesului si a placerii, tulburari de somn, oboseala, letargie, retragere din viata sociala. Dar este depresia decoratia omului modern sau ea a mers mana in mana cu evolutia lui?

 

Din punct de vedere evolutionist, depresivul nu pare sa beneficieze de lipsa de energie, anxietate, retragerea din viata sociala, ca sa nu mai vorbim de lipsa somnului si a hranei, de inapetenta pentru sex sau anhedonie. De cele mai multe ori, s-a considerat depresia ca fiind o conditie patologica fara valoare adaptativa. Exista situatii in care, totusi letargia, pesimismul si anhedonia sa fie benefice? Se pare ca, in anumite circumstante, o investitie minima de efort poate aduce beneficii mari, ducand ulterior la o irumpere de efort si energie crescute. 

 

Randolph Nesse, un psihiatru evolutionist, ne propune urmatoarea ipoteza: imaginati-va o caprioara care asteapta infrigurata, in zapada, sa vina primavara. O caprioara optimista, care isi consuma energia cautand mancarea inexistenta, este mai predispusa sa moara, risipindu-si inutil resursele, decat una care doar asteapta si nu face nimic, conservandu-si energia. In mod similar, depresivul isi economiseste energia pentru a o orienta catre solutionarea problemei. 

 

Multe dintre actiunile oamenilor sunt concentrate pe scopuri mari: vrem salarii uriase, ranguri inalte, sotii care sa arate precum vedetele photoshop-ate, vile langa padure si copii la Oxford. De aceea, trebuie sa existe si un mecanism care sa ne dezangajeze din eforturi care nu pot fi atinse. Acest mecanism care sa ne traga de maneca ar putea fi chiar depresia. Daca oamenii persista in urmarirea unui scop de neatins, o dispozitie deja joasa va escalada intr-o depresie in toata regula. Ideea adaptativa, din spatele acestei ipoteze, ar fi sa iti conservi energia, renuntand la scopuri intangibile si sa iti redirectionezi efortul catre un scop tangibil. Sau cum spunem in terapiile scurte orientate pe solutii, sa gasesti un scop real. Adica sa treci din starea de exploatare, catre starea de explorare, pentru a gasi noi resurse (hrana, sociale, economice, etc). Aceasta ipoteza este cea a modelului de blocare comportamentala, care sustine ca atunci cand un organism poate pierde mai mult decat castiga de pe urma unor activitati, cea mai buna strategie evolutionista este sa se retraga din efectuarea lor. Daca vezi ca iti dai duhul, incercand sa obtii de pe un sol nisipos rosii cireasa din seminte de rosii de munte, poate e timpul sa cultivi altceva, vita-de-vie, de pilda.

 

Unele dovezi clinice sustin aceasta ipoteza, de a muta exploatarea catre explorare si arata o remisie a depresiei, atunci cand pacientul gaseste o noua strategie pentru obtinerea scopului, sau chiar renunta la acesta, gasind altul. Atunci cand ceva nu functioneaza, fa altceva, este un alt motto al terapiei scurte orientate pe solutii.

 

Alti psihologi evolutionisti avanseaza ipoteza ca depresia nu este o defectiune a creierului ci, dimpotriva, ea vine cu avantaje cognitive si, ca orice proces psihic care inca exista, el poate veni si cu o explicatie de necesitate a existentei lui. Evident, aceasta ipoteza nu este necesar adevarata insa ofera si o alta conceptie, chiar eliberatoare, asupra depresiei.

 

Paul Andrews si Anderson Thomson propun urmatoarea teorie: simptomele depresiei au fost gasite in toate culturile, nu sunt exclusive societatii romanesti sau americane, de pilda, si sunt valabile de la societati la scala mica, pana la societati industriale. Motivul principal, pentru care cei doi propun ca depresia este o adaptare a sistemului psihic ci nu o defectiune, vine in urma cercetarii unei molecule din creier cunoscuta sub numele de receptorul 5HT1A. Acest receptor se leaga de serotonina, care joaca un rol in declansarea depresiei (se presupune ca un nivel redus de serotonina induce episoade depresive). Rozatoarele, carora le lipseste acest receptor, au aratat mai putine simptome depresive ca raspuns la stimulii de stres, ceea ce sugereaza ca este cumva implicat in promovarea depresiei.

 

Atunci cand cei doi psihologi au comparat compozitia receptorului 5HT1A a sobolanului cu cea a oamenilor, ei au gasit ca acesta este similar in proportie de 99%, ceea ce sugereaza ca selectia naturala l-a pastrat. Intrebarea este de ce?

 

Pentru inceput, se poate motiva ca oamenii deprimati se gandesc intens la problemele lor, chiar obsesiv. Aceste ganduri se numesc ruminatii, care nu sunt numai obsesive dar si adanc analitice. Ele graviteaza in jurul problemei declansatoare a depresiei, pe care o divid in probleme mai mici, care sunt la randul lor analizate, pe rand. Studiile au aratat ca o persoana deprimata rezolva cu destula acuratete, si uneori mai rapid decat o persoana bine-dispusa, o problema de matematica. 

 

Ipotezele merg si mai departe si chiar sustin ca cei deprimati, sau care se intristeaza pe parcurs, si raspund la teste de inteligenta, au scoruri mai ridicate. Acest lucru se intampla deoarece analiza necesita un sir de ganduri neintrerupte, iar depresia se pare ca poate coordona schimbarile din organism (creier) care ajuta oamenii sa isi rezolve problemele fara sa fie distrasi. Ipoteza ruminatiilor analitice este cea care il face pe deprimat sa obsedeze pe marginea problemei, pana cand ajunge la solutionarea ei. Depresia activeaza cortexul ventrolateral prefrontal, care creste controlul atentiei si mentine informatia depre problema intr-o stare activa si accesibila.  Gandirea analitica promovata de depresie ne ajuta sa calculam mai bine beneficiile si costurile experientei prin care trecem.

 

Izolarea sociala, se pare ca, ajuta in cele din urma ca persoana sa se gandeasca exclusiv asupra problemei cauzatoare de depresie, fara ca aceasta sa fie nevoita sa se gandeasca la altceva nou, care ar perturba fluxul gandirii analitice a ruminatiilor. Sexul si socializarea ar incetini procesul de rezolvare a problemei si de procesare a informatiei de aceea, creierul nu le mai acorda importanta pe perioada depresiei. 

 

Ipoteza rangului social presupune ca atunci cand un individ se afla intr-o competitie sociala (promovare la locul de munca, sef de promotie la facultate, primul din clasa, cu coronita, lupta pentru recunoastere si bonusuri din multinationale) prea mult timp, si pierde lupta pentru primul loc, atunci depresia se instaleaza pentru a trage individul doi pasi in spate si pentru a il face sa accepte un loc submisiv. Locul doi este onorabil. Prin acest lucru, depresia il protejeaza de un consum excesiv de energie sau ii poate salva chiar viata. 

 

Psihologii evolutionisti, fara sa fie neaparat de acord cu medicii psihiatri, au propus si alte ipoteze ale depresiei. Una dintre ele ar fi ipoteza durerii psihice. Conform acestei ipoteze, depresia este o durere psihica similara cu durerea fizica. Ea il informeaza pe cel care sufera ca circumstantele prezente reprezinta o amenintare asupra fitnessului sau biologic. Acest lucru il motiveaza pe cel care sufera sa inceteze activitatile care duc la situatii costisitoare (relatii pierdute, divort, etc), ajutandu-l sa invete cum sa le evite pe viitor. Te-ai ars cu ciorba, sufli si in iaurt!

 

O alta ipoteza este cea a semnalizarii oneste: pentru cineva care tocmai a pierdut ceva (un job, bani, partenerul, un statut social), de pilda, depresia poate transmite semnale de cerere a unui ajutor social. Unii cercetatorii au argumentat ca depresia este o stare de beneficiu involuntar, care ne protejeaza de atac dupa o pierdere sociala. Mesajul transmis este in acest caz: Sunt deja la pamant, nu ma pot lupta acum. Am nevoie de ajutor! 

 

Teoriile prezentate mai sus nu sunt litera de lege si obiectii exista chiar si in randul clinicienilor, care contesta uneori ipotezele avangardiste ale psihologilor evolutionisti - la a caror parere subscriu. Nimeni nu sustine insa ca psihologii evolutionisti detin adevarul suprem, insa teoriile prezentate de ei ar putea face lumina asupra nebuloasei numita depresie.