Explicatia fenomenului de deja-vu

 

Fenomenul de deja-vu este acel sentiment de familiaritate in legatura cu ceva, in ciuda informatiei rationale ca acea experienta este noua. Unii cercetatori lanseaza ipoteza ca exista un raspuns neurologic intarziat care cauzeaza deja vu. Deoarece informatia intra in centrele de procesare a informatiei pe mai multe cai, este posibil ca, ocazional, amestecul informatiei sa nu se sincronizeze perfect. Lobul temporal al creierului din emisfera stanga este responsabil cu sortarea informatiei proaspat sosita. De asemenea, lobul temporal primeste aceste informatii cu o intarziere dubla intre transmisii (de cateva milisecunde) o data in mod direct si inca o data dupa ocolire prin emisfera dreapta. Daca cea de-a doua transmisie este intarziata mai mult, atunci creierul ii poate pune o stampila eronata de data si timp pe acel fragment de informatii si sa o inregistreze ca pe o amintire precedenta, deoarece a fost deja procesata. Aceasta teorie presupune ca noi am avea stocate multe amintiri care ne parvin din diverse aspecte ale vietii noastre, incluzand unele care nu sunt experientele noastre, ci ceea ce citim, vedem in filme, auzim de la altii.

 

Putem avea amintiri foarte puternice care sa nu fie ale noastre, dar pe care sa le internalizam ca fiind ale noastre şi pe care sa le impingem adanc in fundul mintii. Cand experimentam sau vedem ceva similar cu aceste amintiri putem experimenta un sentiment de deja vu. Creierul nu inventeaza fara un input de informatie. Ce nu stie el sa faca este sa diferentieze intre ce este o experienta proprie si ce nu.

 

O alta teorie propusa este cea a Telefonului Mobil sau a atentiei divizate, acest lucru insemnand ca atunci cand suntem distrasi de altceva, in mod subliminal percepem ce este in jurul nostru, dar nu inregistram in mod constient. Atunci cand suntem capabili sa ne concentram pe ceea ce facem, aceste lucruri din jurul nostru par sa fie familiare chiar daca nu ar trebui sa fie.  

 

Desi s-a incercat gasirea unei corelatii intre psihopatologii serioase precum schizofrenia, anxietatea sau tulburarea disociativa, nu s-a gasit nicio asociere intre deja vu şi schizofrenie, iar singura corelatie puternica fiind intre epilepsia lobului temporal si deja vu. Acesta corelatie a fost indeajuns de puternica incat sa ii faca pe cercetatori sa creada ca deja vu este o anomalie neurologica relationata cu descarcarea impulsului electric in creier. Cei mai multi dintre noi experimentam o forma medie de epilepsie in mod frecvent (o miscare brusca, un tremor hipnagogic, o smucitura mioclonica chiar inainte de a adormi) si care este corelata in mod similar cu o aberatie neurologica care se intampla in timpul unui deja vu, ca rezultat al unei senzatii eronate de amintire. Cineva care experimenteaza in mod frecvent aceste mici crize epileptice medii are de obicei un sentiment mai acut si mai frecvent de deja-vu.